5 definiții pentru credenț
credenț sn [At: BARCIANU / V: ~ă / Pl: ~e / E: ger Kredenz(tish)] (Îrg) Bufet.
CREDÉNȚ, credențuri, s. n. (Reg.) Bufet. – Din germ. Kredenz.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CREDÉNȚ, credențuri, s. n. (Reg.) Bufet. – Din germ. Kredenz.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
credénț, s.n. – v. chedrenț („dulăpior”).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
credénț, s.n. – v. chedrénț.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: credenț
credenț substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | credenț | credențul |
| plural | credențuri | credențurile | |
| genitiv-dativ | singular | credenț | credențului |
| plural | credențuri | credențurilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||