creanță sf [At: GHICA, S. 548 / P: cre-an~ / Pl: ~țe / E: fr créance] 1 Drept pe care îl are creditorul asupra unei sume de bani ce i se datorează. 2 Drept al creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva. 3-4 (Ccr) Titlu care certifică o creanță (1-2) Si: creditivă (2-3).