cratiță sf [At: LB / V: castri~, cărcat~, cârcat~, ~acatiță, ~aiță, cratiț sn, crăt~ / Pl: ~țe / E: vsl краъткъ, bg кратигка, srb kratica] 1 Vas de gătit din (pământ ars sau) metal, rotund, puțin înalt. 2 (Rar) Tigaie. 3 Conținut al unei cratițe (1). 4 (Îe; dep) A sta la ~ A se ocupa doar de treburile gospodărești. 5 (Îae; dep) A nu avea nici un fel de aspirații. 6 (Dep; îe) La ~! Ocupă-te doar cu gospodăria, nu ești în stare de altceva. corectat(ă)