Definiția cu ID-ul 537184:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cratimă (Biz.) (gr. ϰράτημα) 1. Gen de cântare, aparținând stilului papadic*, alcătuită, în vechea muzică, din melodii executate pe silabe variate, fără semnificație, cum sunt: to-te-to; te-ri-re; te-ri-re-rem etc. Pentru că silabele te-ri-rem sunt frecvent folosite, cântările scrise în această formă se numesc uneori tereremuri* ori teretisme, de la gr. τερετισμός [teretismos] sau τερέτισμα [teretisma], cu înțelesul de ornamente* melodice. În acest fel sunt scrise polielee*, heruvice*, chinonice* etc. 2. V. notație (IV).