7 definiții pentru crancău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crancău sm vz croncău

crancău m. 1. Buc. specie de cioară (Corvus frugilegus); 2. porecla țiganului; 3. Mold. ștrengar, vagabond (care umblă chiuind prin uliți). [V. croncan].

crancắŭ m. (d. cranga 2). Mold. Fam. Hoĭnar, haĭmana. Ștrengar.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRANCĂU s. v. ceucă, corb, crainic, mesager, sol, stancă, stăncuță, trimis, vestitor.

crancău s. v. CEUCĂ. CORB. CRAINIC. MESAGER. SOL. STANCĂ. STĂNCUȚĂ. TRIMIS. VESTITOR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crancău În ER, p. 77 – 78, am explicat pe cranca (cu derivatul crancalîc) prin ucr. гpaикa „graniță”. Mi-a scăpat atunci o amplă notă publicată de acad. Iorgu Iordan în BPh., X, p. 132 – 134, despre crancău (umbli crancău „umbli ca și cum n-ai avea stăpîn”), pe care îl explică prin croncan „corb”. Este evident că această etimologie ar putea sta în picioare dacă n-ar exista seria de sinonime adunate de mine (loc. cit.), care ne trimit la cranca. Scriban, care explică pe cranga prin craina, atașează aici și pe crancău. Acad. Iorgu Iordan se întreabă de ce cranga e articulat și socotește că -a este mai curînd particulă adverbială. Dar paralelismul cu laturile, holisturile (ER, p. 102), marginea, craina arată că e vorba totuși de articol. În legătură cu aceasta, cred că huciu, în a umbla huciu marginea, nu este „interjecția cu care se alungă păsările”, cum spune acad. Iorgu Iordan, art. cit., p, 131, ci „pădurice”, „huceag”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

crancău, crancăi, s.m. (reg.) 1. specie de cioară. 2. ștrengar, vagabond.

Intrare: crancău
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crancău
  • crancăul
  • crancău‑
plural
  • crancăi
  • crancăii
genitiv-dativ singular
  • crancău
  • crancăului
plural
  • crancăi
  • crancăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)