11 definiții pentru cracovian

CRACOVIÁN, -Ă, cracovieni, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din orașul Cracovia. 2. Adj. Care aparține Cracoviei sau cracovienilor (1), referitor la Cracovia ori la cracovieni. 3. S. f. Cracoviac. [Pr.: -vi-an] – Din fr. cracovienne.

cracovián (-vi-an) adj. m., s. m, pl. cracoviéni (vi-eni); adj. f., s. f. cracoviánă, pl. cracoviéne

cracovián, -ă, cracoviéni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a orașului Cracovia sau este originară de acolo (Menționat în capitolul Nume proprii geografice și nume de locuitori).

CRACOVIÁNĂ, cracoviene, s. f. Cracoviac. [Pr.: – vi-a-] – Din fr. cracovienne.

CRACOVIÁNĂ, cracoviene, s. f. Numele unui dans național polonez cu ritm viu, la modă în Muntenia și Moldova la începutul secolului al XIX-lea. În sala de bal a domniței Ralu, la Cișmeaua Roșie, protipendada juca menuet, cracoviana, cotilionul, valsul. C. PETRESCU, C. V. 78. – Pronunțat: -vi-a-.

cracoviánă s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. cracoviénei (sil. -vi-e-); pl. cracoviéne

CRACOVIÁNĂ s. v. cracoviac.

CRACOVIÁNĂ s.f. Cracoviac. [< fr. cracovienne].

cracoviánă (cracoviéne), s. f. – Dans polonez la modă la începutul sec. XIX. – Var. crăcăuană. De la Cracovia, numele rom. pentru Krakow, oraș din Polonia; var., direct din numele polonez. De aceeași origine este cracoviță, s. f. (manta).

cracoviană f. danț polon, la modă pe vremea lui Caragea: săltătoarea cracoviană a Leșilor FIL.

*cracoviánă f., pl. ene (d. Cracovia; fr. cracovienne). Un dans polonez viŭ și ușor. – Odinioară cracăŭanca, d. Cracăŭ, (pol. Kraków), Cracovia.

Intrare: cracovian
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cracovian cracovianul
plural cracovieni cracovienii
genitiv-dativ singular cracovian cracovianului
plural cracovieni cracovienilor
vocativ singular
plural