COȘ¹, coșuri, s. n. 1. Obiect de diferite forme, făcut dintr-o împletitură de nuiele, de papură, de rafie etc., cu sau fără toarte, servind la transportarea sau la depozitarea diverselor obiecte. ♦ Expr. A arunca (sau a da) la coș = a înlătura, a lepăda (lucruri considerate ca lipsite de valoare). ♦ Conținutul unui asemenea obiect. 2. Unealtă de pescuit de formă ovală, cilindrică etc. făcută din împletitură de nuiele sau de mlajă, servind la prinderea peștilor mici. 3. (La jocul de baschet) Cerc metalic fixat perpendicular pe un panou de lemn și prevăzut cu o plasă, prin care trebuie să fie trecută mingea pentru a se marca un punct. 4. Parte din instalația unei mori mici, în formă de ladă cu gura largă și fără fund, în care se toarnă grăunțele de măcinat. ♦ Pîlnie în formă de piramidă la mașina de treierat, în care se bagă snopii. ♦ Lada teascului în care se strivesc boabele, semințele etc. 5. Împletitură de nuiele care se așază ca o ladă pe pomostina carului, înlocuind loitrele și codîrla, când se transportă lucruri mărunte. 6. Acoperământ de piele sau de pînză al unei trăsuri, care se poate ridica sau strînge. 7. Cavitatea toracică; torace. Coșul pieptului. ♦ Expr. (Reg.) A fi rupt (sau fript) în coș = a fi foarte flămând. A fi tare în coș = a fi sănătos, zdravăn. 8. Canal îngust, izolat sau făcut în zid și trecut prin acoperișul unei case, prin care iese fumul de la sobă, de la vatră etc.; horn. – Slav (v. sl. košĭ).