COVERTĂ, coverte, s. f. Puntea superioară a unei nave. A ieșit ca matroz pe coverta vaporului. GALACTION, O. I 117. De mari ce erau talazurile, nimic nu mai rămăsese bun pe covertă. DUNĂREANU, CH. 109. Toți matrozii... înșirați d-a rîndul pe coverta corăbiei, repeteau cu hohote de rîs: Poloboc! Poloboc! ODOBESCU, S. III 256.