COTRUȚĂ, cotruțe, s. f. (Mold.) Vatră mică așezată de obicei sub horn; parte sau colț din vatră; loc gol între cuptor și perete sau adîncitură sub vatră. Cățelușa... tot mîrîia subțire în cotruța de sub horn. SADOVEANU, B. 46. Noi scoteam mițele de prin ocnițe și cotruțe și le flocăiam... de le mergea colbul. CREANGĂ, A. 37. N-ai unde te culca. În gunoi cu mătura Și-n cotruță cu mița. ȘEZ. I 106.