cotrui, cotruiesc, (cutrui), vb. refl. – (reg.) A se deteriora, a se strica (din cauza utilizării, de-a lungul anilor): „Lucrurile vechi îs numa’ bune de focălit, că tăte s-o cutruit de atâta amar de ani” (Ana Bud, 72 ani; Breb, 2013). – Posibil din magh. kotor, kotorni „a râcâi, a scormoni; a scociorî”.