COTROPITOR, -OARE, cotropitori, -oare, adj. 1. Care cotropește; invadator. ◊ (Substantivat) Dictatura regală a însemnat... pregătirea condițiilor ocupării țării noastre de către cotropitorii fasciști. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 20. 2. Fig. Copleșitor, foarte mare, imens. În fiecare zi pasărea venea să se ascundă de căldura cotropitoare, în fiecare zi frunza o ferea și seara cîntecul se împrăștia vesel. GÎRLEANU, L. 41.