cotropit², ~ă a [At: I. IONESCU, M. 27 / Pl: ~iți, ~e / E: cotropi] 1 Asupra căruia s-a năvălit. 2 Inundat². 3 (D. teritorii) Ocupat prin violență. 4 Luat în stăpânire. 5 (D. drepturi) Uzurpat. 6 (Înv) Nimicit². 7 (Înv) Desființat². 8 Înconjurat. 9 (Înv) Umplut². 10 (Înv) Acoperit². 11 (Înv) Îngropat². 12 (Înv) Învelit². 13 (Înv) Călcat în picioare. 14 (Înv) Culcat la pământ. 15 (Înv) Dărâmat². 16 (Înv) Prăbușit². 17 (Înv) Pierdut cu firea.