cotorâre sf [At: DA ms / V: ~tărire³, ~rire / Pl: ~ri / E: cotorî] 1 Ridicare și legare de araci a unei plante Si: cotoreală (1), cotorât¹ (1), încotoreală (1). 2 Prindere a unei plante cu cârceii de ceva Si: cotoreală (2), cotorăt¹ (2), încotoreală. 3 Tăiere a vițelor inutile ale viei Si: cotoreală (3), cotorăt¹ (3), încotoreală (3). 4 Săpare a pământului din jurul viei, pentru a tăia rădăcinile date din altoi Si: cotoreală (4), cotorât¹ (4), încotoreală (4). 5 Jumulire a unei păsări tăiate Si: cotoreală (5), cotorât¹ (5), încotoreală (5). 6 Batere a cuiva cu un cotor (53) Si: cotoreală (6), cotorât¹ (6), încotoreală. 7 Căutare minuțioasă Si: cotoreală (7), cotorât¹ (7), cotrobăire, încotoreală.