2 definiții pentru coteală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coteálă sf [At: COSTINESCU / Pl: ~eli / E: coti2 + -eală] 1-7 Cotire (1-7). 8 (Nob) Încovoiere. 9 Cotire (9). 10 (C. indică drumul) Părăsire. 11-15 Cotire (11-15). 16 Cotărire (1). 17 (Îvr; pan) Bătaie. 18 (Îvr) Cotărire (2). 19 Îmbulzeală.

coteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a coti. Acțiunea de a-țĭ da coate cu cineva. Nu-țĭ face coteală cu el, nu căuta societate, vorbă cu el.

Intrare: coteală
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotea
  • coteala
plural
  • coteli
  • cotelile
genitiv-dativ singular
  • coteli
  • cotelii
plural
  • coteli
  • cotelilor
vocativ singular
plural