costier, -ă adj. (mar.) De coastă ◊ „Înseamnă, deci, că în antichitate [...] conturul franjurat al țărmurilor se păstra astfel încât corăbierii puteau practica în relativă siguranță navigația costieră.” Mag. 11 VIII 73 p. 2. ◊ „În anul 1983 a fost construită și prima navă de pescuit costier la Marea Neagră [...]” R.l. 28 II 84 p. 1 (după fr. côtier; DEX, DN3)