Definiția cu ID-ul 913378:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSMOPOLÍT, -Ă, cosmopoliți, -te, adj. 1. Care ține de cosmopolitism; care manifestă cosmopolitism. Sub dominația burgheziei și moșierimii o lungă perioadă de timp s-a manifestat cu violență valul cosmopolit, mistic și șovin al literaturii burgheze. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 91. Burghezia romînă are o veche tradiție cosmopolită. V. ROM. iulie-august 1948, 294. ◊ (Substantivat) Cosmopoliții fără de patrie cad foarte ușor în brațele spionajului anglo-american. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 580. 2. (Învechit; în faza preimperialistă) Care ține de mai multe culturi, comun tuturor țărilor, universal. Prin exploatarea pieței mondiale, burghezia a dat un caracter cosmopolit producției și consumației din toate țările. MARX-ENGELS, M. C. 37. ◊ Pestriț, amestecat (prin prezența diferitelor naționalități și limbi). Viața aceștia mic port cosmopolit e originală și interesantă. BART, E. 130.