5 definiții pentru coronit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
coronit1 sn [At: DA ms / V: ~run~ / Pl: ~uri / E: coroni] (Înv) 1-5 Încoronare (1-5).
coronit2, ~ă a [At: M. COSTIN, ap. DA ms / V: ~run~ / Pl: ~iți, ~e / E: coroni] (Înv) Încoronat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
corunit1 sn vz coronit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
corunit2, ~ă a vz coronit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coronésc v. tr. Vechĭ. Încoronez: coronit-aŭ Leșiĭ pe Ioan Sobĭețki să fie craĭ (Nec. 2, 212).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: coronit
coronit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
corunit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)