CORTINĂ, cortine, s. f. Țesătură (uneori împodobită) care desparte scena de sala de spectacol și care se ridică sau se dă în lături la începerea spectacolului. Radu fixează un punct din cortina ridicată. C. PETRESCU, Î. II 190. Se ridică cortina. Moș Gheorghe, cu ochii furați de cortină, o urmărește cum se ridică, apoi se pleacă la urechea lui Ion și-I întreabă în șoaptă... SP. POPESCU, M. G. 88. Cortina cade. Piesa e foarte aplaudată. MACEDONSKI, O. I 49. ◊ Fig. Uriașe păduri ce-și lăsau cortinele grele de iederi și de liane pînă pe țărmuri îi treceau pe dinaintea ochilor lui închiși. ANGHEL, PR. 43.