coropcă sf [At: (a. 1705) IORGA, S. D. XII, 15 / V: ~roap~, ~robcă / Pl: ~pce / E: rs коробка] (Înv) 1 Ladă dreptunghiulară cu mai multe despărțituri în care își puneau negustorii ambulanți marfa și pe care o purtau în spinare. 2 (Reg) Ramă a ferestrei. 3 (Reg) Ramă a ușii. 4 Blănuri scumpe vândute în legături de câte 40 de bucăți Si: (înv) soroace.