coronament sn [At: MON. IST. II, 66 / Pl: ~e / E: lat coronamentum, fr couronement, it coronamento] 1 Ornament care încununează un edificiu, o poartă, o mobilă, un vas Cf cornișă. 2 Parte superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin etc. alcătuită de obicei din pietre cu formă geometrică regulată. 3 Totalitate a coroanelor arborilor unei păduri. 4 Totalitate a ramurilor unui arbore, arbust etc.