CORNĂRI (-ăresc) I. vb. intr. 🚜 A conduce plugul ținîndu-l de coarne: Pîn’ ce-i găsi plug de cuci, Rîndunica cornărind, Pițigoiul boi mîind (ȘEZ.). II. vb. intr. ‡ 🔎 A strînge cornăritul, a impune darea numită cornărit. III. vb. refl. Trans. A-și rupe un corn (vorb. de bou).