cornuș, ~ă a [At: T. PAPAHAGI, M. 170 / Pl: ~i, ~e / E: corn¹ + -uș] (Reg; d. vite) Cu coarne mari.

SÂNGER, sângeri, s. m. Arbust cu ramuri drepte, roșii toamna și iarna, cu frunzele de obicei ovale, vara verzi și toamna roșii, cu flori albe și fructe drupe negre (Cornus sanguinea). – Din sângera (derivat regresiv).

SÂNGER ~i m. Arbust înalt, cu ramuri purpurii, cu flori albe și fructe negre, ce crește pe la margini de păduri (uneori cultivat în scopuri decorative). /v. a sângera

sânger s. m., pl. sângeri

CORNUS L., CORN, fam. Cornaceae. Gen originar din zona temperată a emisferei nordice, cca 40 specii, arbori și arbuști de talie mică, cu ramuri roșii sau galbene. Frunze opuse, cu margine întreagă, nervuri laterale, arcuite. Flori hermafrodite, albe sau galbene, mici, adesea la bază cu involucru (pe tip 4-5, ovar cu 2 loji, caliciul cu dinți mici), dispuse în cime. Fruct, drupă (Pl. 24, fig. 142).

Cornus alba L. (syn. C. tatarica Mill.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe-crem sau albe-gălbui în cime umbeliforme, pedunculate. Frunze eliptice (cca 10 cm lungime), pețiolate, pe partea inferioară glaucescente, vîrf ascuțit, la bază rotunjite, nervuri laterale arcuite, toamna capătă o culoare roșie-arămie. Fructe albe sau albăstrui, mici. Arbust (cca 3 m înălțime) erect, ramuri roșii-aprins.

Cornus florida L. Specie care înflorește primăvara, înainte de apariția frunzelor. Flori (cca 5 cm diametru) albe-verzui sau galbene, 4 bractee petaloide albe sau roz. Fructe roșii. Frunze eliptic-ovate cu cca 7 perechi de nervuri. Arbore (cca 10-12 m înălțime) cu ritidom brăzdat.

Cornus mas L., « Corn ». Specie care înflorește primăvara, cu mult înaintea înfrunzirii. Flori galbene în cime umbeliforme, mici, sesile, înconjurate de un involucru format din 4 bractee rotunde. Frunze ovat-eliptiee, acuminate, scurt-pețiolate, 3-6 perechi nervuri laterale curbate, pubescente, toamna se înroșesc. Arbore, cca 8 m înălțime, scoarța se exfoliază în solzi, lujerii roșii-purpurii, fin-păroși, coronament rar, luminos, muguri opuși. Fructe, drupe eliptice, roșii-strălucitor sau purpurii, se coc în aug.-sept., comestibile (gem, dulceață).

Cornus sanguinea L., « Sînger ». Specie care înflorește în mai-iun., după înfrunzire. Flori albe, în racem umbeliform, pubescent, terminal. Frunze (cca 10 cm lungime) lat-ovate, eliptice, scurt-acuminate, pubescente, 3-5 perechi de nervuri laterale arcuate, toamna se colorează în roșu-aprins. Arbust pînă la 4 m înălțime, erect, scoarța nu se exfoliază, lujeri subțiri, roșii, muguri opuși. Fructe, drupe negre, globuloase, se coc toamna.

Cornus stolonifera Michx. (syn. C. alba Wangenh.). Specie care înflorește în mai-iun. Flori grupate în cime (cca 5 cm diametru) albe. Frunze mari. Tulpini de 2-3 m înălțime, stolonifere, lujeri roșii-sîngerii sau galbeni. Fructe, drupe albe sau albastre, sferice, grupate în cime.

SÂNGER s. (BOT.; Cornus sanguinea) (reg.) sângerel, sânginel, lemn-pucios.

SÂNGER s. v. salbă-moale, vonicer.

cornúș, -ă, cornuși, -e, adj. Cu coarne mari: „Nu-i bou așa de cornuș să nu să ciungăra” (Papahagi, 1925: 324). – Din corn + suf. -uș (MDA).

cornuș, -ă, cornuși, -e, adj. – Cu coarne mari: „Nu-i bou așa de cornuș să nu să ciungăra” (Papahagi, 1925: 324; Budești). – Din corn + suf. -uș (MDA).