CORNICĂ s. f.: limbă celtică din grupul britonic, vorbită în Cornwall (provincie dependentă de Anglia încă din secolul al IX-lea) până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Ca structură era apropiată de galeză (v.), dar a evoluat separat datorită despărțirii regiunii Cornwall de Țara Galilor. Primele texte cornice sunt din secolul al IX-lea. Sub influența Reformei de la începutul secolului al XVIII-lea, limba engleză și-a întărit poziția în raport cu limba c., încât la sfârșitul secolului al XVIII-lea aceasta a dispărut ca limbă vorbită.