5 definiții pentru cornețel

cornețél2 sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: cornet2 + -el] 1-8 (Șhp) Cornet2 (1-4) (mic).

cornețél1 sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: cornet1 + -el] 1-8 (Șhp) Cornet1 (1-2, 7, 10) (mic).

CORNEȚÉL, cornețele, s. n. Diminutiv al lui cornet1Cornet1 + suf. -el.

CORNEȚÉL1, cornețele, s. n. Diminutiv al lui cornet1.Cornet1 + suf. -el.

CORNEȚÉL2, cornețele, s. n. Diminutiv al lui cornet3.Cornet3 + suf. -el.

Intrare: cornețel
cornețel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornețel cornețelul
plural cornețele cornețelele
genitiv-dativ singular cornețel cornețelului
plural cornețele cornețelelor
vocativ singular
plural

cornețel

  • 1. Diminutiv al lui cornet (1.).
    surse: DEX '09
  • 2. Diminutiv al lui cornet (1.).
    surse: DEX '98

etimologie:

  • (1.) cornet (1.) + sufix -el.
    surse: DEX '09
  • (2.) cornet (1.) + sufix -el.
    surse: DEX '98