CORIFEU, corifei, s. m. 1. Persoană cu rol conducător într-un domeniu de activitate; fruntaș, căpetenie. Lenin, corifeu al științei și strălucit maestru al metodei dialectice, ne învață că teoria revoluționară nu este o dogmă, nu este ceva finit și intangibil. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 22. Curentul critic începe cu M. Kogălniceanu, se continuă cu C. Negruzzi, A. Russo, Alecsandri... ca să nu citez decît pe corifei. IBRĂILEANU, SP. CR. 64. 2. (În tragedia greacă antică) Conducătorul corului (2).