CORFĂ, corfe, s. f. (Transilv.) 1. Coș, de obicei rotund, cu fundul tare și cu o toartă prin care se petrece brațul, avînd diverse întrebuințări în gospodărie. Fetița... lăsă corfa cu pita jos. RETEGANUL, P. III 86. 2. (În vorbirea minerilor) Colivie (2) (cu un mic ascensor) cu care se scot din mină minereuri sau alte materiale. Corfa așteaptă... s-o umple cineva cu minereu, cu mangal și piatră de var, pentru a fi răsturnată pe gîtul furnalului. CĂLUGĂRU, O. P. 6.