Definiția cu ID-ul 441460:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
corfă (corfe), s. f. – Paner, coșuleț. Germ. Korb, prin intermediul pronunțării săș. korf (Borcea 183). Diez, Gramm., I, 260, îl punea greșit în legătură cu lat. corbis. În Trans.