3 definiții pentru corfi

corfí vr [At: N. REV. R. XIV, 349 / Pzi: ~fésc / E: corfă1] (Reg; d. scânduri, doage) A se îndoi.

corfésc v. tr. V. scorojesc.

scorogésc și corogésc (nord) și scorojesc (sud) v. tr. (d. coroagă și rudă cu rus. koróbitĭ și skorobitĭ, a încovoĭa). Fac să se îndoaĭe de căldură: soarele scorojește văpseaŭa, scîndurile. V. refl. Scîndurile s’au scorojit. – În Olt. corfesc și scorfesc (d. corfă, din aceĭașĭ orig.).

Intrare: corfi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corfi
  • corfire
  • corfit
  • corfind
singular plural
  • corfește
  • corfiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corfesc
(să)
  • corfesc
  • corfeam
  • corfii
  • corfisem
a II-a (tu)
  • corfești
(să)
  • corfești
  • corfeai
  • corfiși
  • corfiseși
a III-a (el, ea)
  • corfește
(să)
  • corfească
  • corfea
  • corfi
  • corfise
plural I (noi)
  • corfim
(să)
  • corfim
  • corfeam
  • corfirăm
  • corfiserăm
  • corfisem
a II-a (voi)
  • corfiți
(să)
  • corfiți
  • corfeați
  • corfirăți
  • corfiserăți
  • corfiseți
a III-a (ei, ele)
  • corfesc
(să)
  • corfească
  • corfeau
  • corfi
  • corfiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)