Definiția cu ID-ul 912926:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COREȚ, corețe, s. n. (Regional) Măsură de capacitate, echivalentă cu aproape un hectolitru și un sfert, întrebuințată mai ales pentru cereale. De cîte ori cîntă ea, atîția fiorini are să fie corețul de păpușoi. MARIAN, O.I 434. I-or da un coreț de galbini, numai dacă n-a face el mănăstirea acolo. SBIERA, P. 259.