2 definiții pentru corelator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORELATÓR s. m. element corelativ. (< germ. Korrelator)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corelatór s. m. pl. corelatóri

Intrare: corelator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corelator
  • corelatorul
  • corelatoru‑
plural
  • corelatori
  • corelatorii
genitiv-dativ singular
  • corelator
  • corelatorului
plural
  • corelatori
  • corelatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)