2 definiții pentru corelator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORELATÓR s. m. element corelativ. (< germ. Korrelator)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
corelatór s. m. pl. corelatóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: corelator
corelator substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)