COPULATIV, -Ă, copulativi, -e, adj. 1. (Despre conjuncții) Care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel. ♦ Verb copulativ = verb care intră în alcătuirea predicatului nominal (făcînd legătura între subiect și numele predicativ). Propoziție copulativă = propoziție coordonată, legată de coordonata ei printr-un raport de asociere în interiorul unei fraze. 2. (Logică ; despre judecăți afirmative) Care are mai multe subiecte legate de același predicat. – Fr. copulatif (lat. lit. copulativus).