COPILAȘ, copilași, s. m. Diminutiv al lui copil. 1. v. copil (1). Lîngă pat zîmbind stă mama Adormindu-și copilașii. GOGA, P. 87. Fără somn, tînăra mamă copilașu-și ține-n poală. VLAHUȚĂ, P. 61. La vreme de bătrînețe... dobîndi un drag de copilaș, de să-l vezi și să nu-l uiți. ISPIRESCU, L. 41. Fie-vă milă de jupăneasa și de copilașii mei! NEGRUZZI, S. I 155. 2. v. copil (2). Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84. 8. 3. v. copil (3). Merge hăulind, Merge chiuind Mihu copilaș, Mîndru păunaș. ALECSANDRI, P. P. 62.