COOPERAȚIE s. f. 1. Una dintre formele de organizare a muncii, în care un număr de oameni participă în comun, cu mijloace de producție proprii, la același proces de muncă sau la diverse procese ale muncii legate între ele. ♦ Cooperație simplă = formă premergătoare producției capitaliste, care constă în asocierea mai multor producători pe același loc de producție. ♦ (În orînduirea socialistă) Organizație de masă în domeniul producției și schimbului de mărfuri, creată din inițiativa celor ce muncesc, cu mijloace proprii, dar sprijinită și controlată de stat, care îmbină interesele individuale ale micilor producători cu interesele generale ale clasei muncitoare, dând muncii un caracter socialist și înlesnind schimbul de produse dintre oraș și sat. 2. Cooperare. – Fr. coopération.