COOPERARE, cooperări, s. f. Faptul de a coopera; muncă în comun. O trăsătură caracteristică a economiei planificate o constituie strînsa cooperare dintre întreprinderi și ramuri de producție. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2537. Victoria socialismului în U.R.S.S. a însemnat lichidarea relațiilor de producție bazate pe asuprire și exploatare și statornicirea în întreaga economie națională a relațiilor de producție socialiste, de cooperare și ajutor reciproc. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 55.