Definiția cu ID-ul 1346946:
Arhaisme și regionalisme
convíct, convicte, s.n. (înv.) Internat, cămin pentru elevi; alumneu: „…convictul a fost înființat pentru întreținerea elevilor ce frecventau cursurile preparandiale și intenționau să devină dascăli…” (Câmpeanu, 2016: 15). – Lat. convictus, germ. Konvikt (sec. XIX) (DER).
Exemple de pronunție a termenului „convict” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1