4 definiții pentru convict
Explicative DEX
convict sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~e / E: ger Konvikt] (Buc; ltm) Internat.
Etimologice
convict (-te), s. n. – Internat, pension de elevi. Lat. convictus, germ. Konvikt (sec. XIX). În Trans. înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
convict, convicte, s.n. (înv.) internat, pension; alumnat, cămin (pentru elevi).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
convíct, convicte, s.n. (înv.) Internat, cămin pentru elevi; alumneu: „…convictul a fost înființat pentru întreținerea elevilor ce frecventau cursurile preparandiale și intenționau să devină dascăli…” (Câmpeanu, 2016: 15). – Lat. convictus, germ. Konvikt (sec. XIX) (DER).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Intrare: convict
convict substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)