3 definiții pentru convict


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

convíct sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~e / E: ger Konvikt] (Buc; ltm) Internat.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

convíct (-te), s. n. – Internat, pension de elevi. Lat. convictus, germ. Konvikt (sec. XIX). În Trans. înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

convíct, convícte, s.n. (înv.) internat, pension; alumnat, cămin (pentru elevi).

Intrare: convict
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convict
  • convictul
  • convictu‑
plural
  • convicte
  • convictele
genitiv-dativ singular
  • convict
  • convictului
plural
  • convicte
  • convictelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)