opțiuni
4 definiții pentru convict

Explicative DEX

convict sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~e / E: ger Konvikt] (Buc; ltm) Internat.

Etimologice

convict (-te), s. n. – Internat, pension de elevi. Lat. convictus, germ. Konvikt (sec. XIX). În Trans. înv.

Arhaisme și regionalisme

convict, convicte, s.n. (înv.) internat, pension; alumnat, cămin (pentru elevi).

convíct, convicte, s.n. (înv.) Internat, cămin pentru elevi; alumneu: „…convictul a fost înființat pentru întreținerea elevilor ce frecventau cursurile preparandiale și intenționau să devină dascăli…” (Câmpeanu, 2016: 15). – Lat. convictus, germ. Konvikt (sec. XIX) (DER).

Intrare: convict
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convict
  • convictul
  • convictu‑
plural
  • convicte
  • convictele
genitiv-dativ singular
  • convict
  • convictului
plural
  • convicte
  • convictelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „convict” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1