3 definiții pentru convict
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
convíct sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~e / E: ger Konvikt] (Buc; ltm) Internat.
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
convíct (-te), s. n. – Internat, pension de elevi. Lat. convictus, germ. Konvikt (sec. XIX). În Trans. înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
convíct, convícte, s.n. (înv.) internat, pension; alumnat, cămin (pentru elevi).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: convict
convict substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)