CONVERSAȚIE, conversații, s. f. Discuție, convorbire. Ar vrea să i se aducă biletele, nu să i se facă conversație. DUMITRIU, B. F. 75. După cele obicinuite întrebări și răspunsuri, conversația căzu, firește, asupra întîmplărilor zilei. NEGRUZZI, S. I 293. ◊ Fel de a vorbi, de a discuta. Avea o voce muzicală și conversația elegantă. BART, 106. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) conversațiune (GHICA, S. 249) s. f.