5 definiții pentru contrițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contrițiune sf [At: DN3 / Pl: ~ni / E: fr contrition] (Rar) Pocăință.

CONTRIȚIÚNE s.f. (Rar) Durere profundă simțită în urma ofensării divinității; pocăință, căință. [Cf. fr. contrition, cf. lat. contritus – cuprins de remușcări].

CONTRIȚIÚNE s. f. durere profundă simțită în urma ofensării divinității; pocăință, căință. (< fr. contrition, lat. contritio)

contrițiune f. durere vie și sinceră de a fi păcătuit contra lui Dumnezeu.

*contrițiúne f. (lat. con-trítio, -ónis, zdrobire, d. térere, tritum, a zdrobi. V. treĭer). Teol. Întristare adîncă p. un păcat.

Intrare: contrițiune
contrițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrițiune
  • contrițiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • contrițiuni
  • contrițiunii
plural
vocativ singular
plural