CONTRAST, contraste, s. n. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «între», «dintre») Opoziție între două sau mai multe lucruri, situații, calități, acțiuni. Efectul comic rezultă din contrastul dintre pretenții, ori dintre aparențele voite și fapte. IBRĂILEANU, S. 271. În «Năpasta» e un contrast între caracterul rău și triumfător al Ancei și caracterul mai blînd al lui Dragomir. GHEREA, ST. CR. II 275. Tu atît de negru, el atît de alb; era un contrast de minune. NEGRUZZI, S. I 40. ◊ Loc. adv. În contrast cu... = în opoziție cu... Cizelată și fină, această cupă [a florii de nufăr] are, în contrast pictural cu tava verde pe cate stă așezată, o culoare galbenă. BOGZA, C. O. 158.