CONTRAPRODUCTIV, -Ă, contraproductivi, -e, adj. Care este neproductiv. ♦ Fig. Care este dăunător; primejdios. – Contra¹- + productiv.

CONTRAPRODUCTIV, -Ă adj. neproductiv. ◊ (fig.) dăunător. (< contra¹- + productiv)

contraproductiv, -ă adj. (fig.) Dăunător ◊ „Aproape zilnic se perindă pe ecran imagini cu soboare de preoți care sfințesc «ceva»: nu doar monumente, nu doar pietre de temelie, ci și o nouă linie de tramvai, o firmă sau un local. Un astfel de exces, contraproductiv, nu face decât să banalizeze solemnitățile religioase, să le mute, din credință, în rutină, în spectacol plictisitor și, la limită, în demagogie.” R.l. 31 X 94 p. 3 (din engl. contraproductive; BD 1970)

contraproductiv (desp. -tra-pro-) adj. m., pl. contraproductivi; f. contraproductivă, pl. contraproductive

*contraproductiv (-tra-pro-) adj. m., pl. contraproductivi; f. contraproductivă, pl. contraproductive

CONTRAPRODUCTIV adj. v. dăunător.