11 definiții pentru contraccie

contraccíu, ~íe smf [At I. GOLESCU, C. 135 / Pl: ~íi / E: contract + -ciu] (Înv) Concesionar.

contractánt, ~ă smf, a [At: GHICA, S. 131 /V: (înv) ~te / Pl: ~nți, ~e / E: fr contractant] 1-2 (Persoană) care încheie un contract Și: (înv) contractier, contractuitor.

CONTRACCÍU, -ÍE, contraccii, s. m. și f. (Înv.) Persoană care încheie un contract de concesiune; concesionar. – Contract + suf. -giu.

CONTRACCÍU, -ÍE, contraccii, s. m. și f. (Înv.) Persoană care încheie un contract de concesiune; concesionar. – Contract + suf. -giu.

CONTRACCÍU, -ÍE, contraccii, s. m. și f. (Învechit) Persoană care închere un contract de concesiune; concesionar. Veniturile podurilor se vindeau prin mezat și Stamate Birlic se afla contracciu. FILIMON, C. 157. ◊ (Peiorativ, astăzi rar) Un om de afaceri tot așa mehenghi ca unchiul cămătar și contracciu și un procedurist nu mai puțin de temut ca învățatul său părinte. M. I. CARAGIALE, C. 137.

contraccíu (înv.) s. m., art. contraccíul; pl. contraccíi, art. contraccíii (-ci-ii)

contraccíu s. m., art. contraccíul; pl. contraccíi, art. contraccíii

CONTRACCÍU s. v. concesionar.

contracciu m. cel ce face un contract.

*contractánt, -ă adj. și s. (fr. contractant). Care face un contract, care contractează: părțile contractante, contractanțiĭ. – Pop. contracciŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: contraccie
contraccie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contraccie contraccia
plural contraccii contracciile
genitiv-dativ singular contraccii contracciei
plural contraccii contracciilor
vocativ singular
plural