Definiția cu ID-ul 912301:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTOPI, contopesc, vb. IV. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «cu ») A se amesteca cu ceva, formînd un singur tot; a se uni strîns, a se lega împreună, a se împreuna. Ninsoarea de sus a început a se contopi cu tălăzuirile de jos, clădind troiene peste calea ferată. C. PETRESCU, A. 274. ◊ Fig. Mișcarea democrată internațională a femeilor se contopește tot mai mult cu măreața luptă generală a popoarelor pentru pace. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2675. Într-un ceas s-au contopit două destine! GALACTION, O. I 183. În Lara, un amestec misterios domnește, Și binele cu răul în el se contopește. MACEDONSKI, O. I 265. [Lenau] se contopește întotdeauna cu ceea ce vede în natură, dar nu găsește în ea pricină de liniște. IONESCU-RION, C. 90.