3 definiții pentru contondență

contondénță sf [ At: DA ms / Pl: ~țe / E: contondent] Lovire cu un corp contondent.

contondénță s. f., g.-d. art. contondénței

CONTONDÉNȚĂ s. f. caracter contondent. (< contondent + -ență)

Intrare: contondență
contondență substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contondență contondența
plural
genitiv-dativ singular contondențe contondenței
plural
vocativ singular
plural