3 definiții pentru contondență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contondență sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: contondent] Lovire cu un corp contondent.

CONTONDÉNȚĂ s. f. caracter contondent. (< contondent + -ență)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contondénță s. f., g.-d. art. contondénței

Intrare: contondență
contondență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contondență
  • contondența
plural
genitiv-dativ singular
  • contondențe
  • contondenței
plural
vocativ singular
plural