3 definiții pentru continuum

CONTÍNUUM, continuumuri, s. n. Șir neîntrerupt. [Pr.: -nu-um] – Din lat. continuum.

contínuum (-nu-um) s. n., pl. contínuumuri


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

CONTÍNUUM s. n. 1. (Fil.) În filozofia clasică, realitatea materială considerată ca un tot, părțile căruia, unite între ele fără soluție de continuitate, au o limită unică și comună. 2. (Fiz., în sint.) Continuum spațio-temporal = Sistem de o coordonată temporală și trei spațiale, care permite localizarea oricărui obiect fizic sau eveniment. 3. (Mat.) Mulțimea numerelor reale, incluzându-le atât pe cele raționale, cât și pe cele iraționale. ♦ (P. ext.) O mulțime compactă, care nu se poate împărți în două submulțimi, astfel încât nici una dintre ele să nu conțină cel puțin un punct de acumulare al celeilalte. (lat. continuum < n. al lui continuus = continuu) [GDLC, MW]

Intrare: continuum
continuum
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular continuum continuumul
plural continuumuri continuumurile
genitiv-dativ singular continuum continuumului
plural continuumuri continuumurilor
vocativ singular
plural