3 definiții pentru continuum


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTÍNUUM, continuumuri, s. n. Șir neîntrerupt. [Pr.: -nu-um] – Din lat. continuum.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contínuum (-nu-um) s. n., pl. contínuumuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONTÍNUUM s. n. 1. (Fil.) În filozofia clasică, realitatea materială considerată ca un tot, părțile căruia, unite între ele fără soluție de continuitate, au o limită unică și comună. 2. (Fiz., în sint.) Continuum spațio-temporal = Sistem de o coordonată temporală și trei spațiale, care permite localizarea oricărui obiect fizic sau eveniment. 3. (Mat.) Mulțimea numerelor reale, incluzându-le atât pe cele raționale, cât și pe cele iraționale. ♦ (P. ext.) O mulțime compactă, care nu se poate împărți în două submulțimi, astfel încât nici una dintre ele să nu conțină cel puțin un punct de acumulare al celeilalte. (lat. continuum < n. al lui continuus = continuu) [GDLC, MW]

Intrare: continuum
continuum substantiv neutru
  • silabație: -nu-um
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • continuum
  • continuumul
  • continuumu‑
plural
  • continuumuri
  • continuumurile
genitiv-dativ singular
  • continuum
  • continuumului
plural
  • continuumuri
  • continuumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

continuum

  • 1. Șir neîntrerupt.
    surse: DEX '09

etimologie: