2 definiții pentru contingentar
Explicative DEX
CONTINGENTAR, -Ă adj. referitor la contingentare; contingențional. (< fr. contingentaire)
Ortografice DOOM
contingentar adj. m., pl. contingentari; f. sg. contingentară, pl. contingentare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: contingentar
contingentar adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
contingentar, contingentarăadjectiv
- 1. Referitor la contingentare. MDN '00sinonime: contingențional
etimologie:
- contingentaire MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.