CONTENIRE, conteniri, s. f. Acțiunea de a conteni; sfîrșit, încetare. Toader Maftei și Huțu... la contenirea lucrului la înserat... se abăteau pe niște cărări ale lor în lunca Dunării. SADOVEANU, P. M. 276. ◊ Expr. Fără contenire = mereu, neîncetat. De cinci zile dau [bani] fără contenire. SADOVEANU, Z. C. 335.