Definiția cu ID-ul 51891:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTEMPERAȚIE, contemperații, s. f. Impuls presupus a-și avea originea în grația divină și care constă în înclinarea voinței către săvârșirea unui fapt, fără a-l determina însă. – Din fr. contempération, lat. contemperatio.