Definiția cu ID-ul 1075366:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
contemperație sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr contempération, lat contemperatio] Impuls presupus a-și avea originea în grația divină și care constă în înclinarea dorinței spre săvârșirea unui fapt, fără a-l determina însă.