Definiția cu ID-ul 456703:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÓNTE1 s. m. 1. (în evul mediu) conducător al unei provincii, cu funcții administrative și militare. 2. titlu de noblețe, ereditar, între viconte și marchiz, în Apus, sau între baron și prinț, în Rusia țaristă. (< it. conte, fr. comte)