CONT, conturi s. n. 1. Fiecare dintre diviziunile operațiilor contabile dintr-o întreprindere, constând în înregistrarea existenței și mișcărilor unui mijloc sau proces economic sau ale unei surse economice pe o perioadă determinată. ♦ Evidența acestor operații. ♦ Cont de economii = evidență de valoarea economiilor realizate în regimul socialist de un muncitor într-o anumită perioadă. 2. (În expr.) A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor. A cere (cuiva) cont = a trage (pe cineva) la răspundere. A da (cuiva) cont = a da (cuiva) lămuriri asupra faptelor sau intențiilor sale; a se justifica. A ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare. Pe cont propriu = pe răspundere personală, în mod independent. În contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Fr. compte.